Praznicul împărătesc al Botezului Domnului a reunit și în acest an, la biserica noastră, numeroși credincioși care au venit să se bucure de binecuvântarea lui Dumnezeu prin Agheasma Mare. La finalul Sfintei Liturghii, a fost oficiată Slujba de sfințire mare a apei, după care credincioșii prezenți au fost binecuvântați cu apă sfințită. Cu această ocazie au fost pregătite mai multe sticle cu Agheasmă mare spre binecuvântarea și bucuria tuturor celor prezenți.
Termenul de „agheasmă” provine de la cuvântul grecesc „agiasmós” (αγιασμός) care înseamnă „sfințire”.
Agheasma Mare se oficiază la Bobotează, în amintirea Botezului Domnului de către Sfântul Ioan în Iordan. Ea se oficiază atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte apa pe care credincioşii o iau la casele lor, pentru tot anul.
Agheasma Mare se poate lua dimineața, pe nemâncate, până la Odovania praznicului din data de 14 ianuarie și în situații speciale, la recomandarea duhovnicului.
„Această slujbă poartă denumirea de Agheasmă Mare pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin Botezul Său în apa Iordanului”, spune Pr. Prof. Dr. Ene Braniște în Liturgica Specială.
Efectele Agheasmei Mari le arată însăşi rânduiala slujbei, în textul ecteniei şi al rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.
De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, „rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust ca atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti”, potrivit marelui liturgist român 
.
.sursa: basilica.ro
