Utrenia şi Sfânta Liturghie

După ce binecuvintează preotul, din faţa Sfintei Mese, de este Postul Mare, se zice: Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori). În acest timp cântăreţul (citeţul) se închină de trei ori.

Iar de nu este Post, după ce binecuvintează preotul, se zice: Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi aceşti doi psalmi.

Psalmul 19

Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăcuta să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, altii cu căii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieste pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

Doamne, întru puterea Ta se va veseli împaratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru mâtuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului; veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Află-se mâna Ta, peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Pune-i vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde, şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Slavă… Şi acum… Sfinte Dumnezeule… Presfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este înpărăţia… Dator este preotul a lua aminte ca să fie în mijlocul bisericii când va zice: Că a Ta este împărăţia… După Sfinte Dumnezeule… şi Tatăl nostru…, citeţul zice aceste tropare:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Slavă

Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe binecredincioşii creştini, daruindu-le lor biruinţă asupra celui potrivnic, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

Şi acum, al Născătoarei de Dumnezeu:

Ocrotitoare, neînfricată si neînfruntată, nu trece cu vederea, ceea ce eşti bună, rugăciunile noastre, întru tot lăudată Născătoare de Dumnezeu. Întăreşte viaţa cea de obşte a dreptmăritorilor creştini. Mântuieşte pe cei ce ă-ai rânduit să conducă şi le dă lor biruinţă din cer, pentru că ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti una binecuvântată.

Preotul din faţa Sfintei Mese, zice ectenia aceasta, la care se răspunde: Doamne miluieşte (de 3 ori).

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [ pentru (Înalt-) Prea Sfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul) nostru (N)] , pentru sănătatea şi mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru (aici se pomeneşte cârmuirea ţării, ţinând seamă de îndrumările Sfântului Sinod), pentru sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri şi pentru toţi cucernicii şi dreptslăvitorii creştini, pentru sănătatea şi mânturiea lor.

Ecfonis

Că milostiv şi iubitor de oamnei Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin. Întru numele Domnului binecuvintează, părinte!

Preotul:

Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin

Iar citeţul cel rânduit (sau cel mai mare), cu evlavie şi cu frica lui Dumnezeu, zice:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire (de trei ori).

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta (de două ori).

(Preotul, cu capul descoperit, citeşte în faţa Sfintei Mese primele şase rugăciuni ale dimineţii).

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: ” Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă Dumnezeul meu; că Tu ai bătut pe toţi ce-mi vrăjmăşuiesc mie în deşert; dinţii păcătosilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea, şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi:

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

Psalmul 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu de către faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele, de către faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea au apăsat peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele de către faţa nebuniei mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Că şalele mele s-au umplut de ocări, şi nu este vindecare în trupul meu. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Că eu spre bătai gata sunt, şi durerea mea înaintea mea este pururea. Că faradelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; iar vrăjmasii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Cei ce îmi răsplatesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. Nu mă lasa, Doamne, Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi:

Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine, ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul Cel Sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea, şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Că de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit Dreapta Ta. Iar ei în desert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Iar împaratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Şi iarăşi:

În dimineşi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori), fără închinăciuni. Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum…

Preotul iese din Sfântul Altar, îşi desoperă capul şi citeşte în taină ultimele 6 rugăciuni de dimineaţă, înaintea uşilor împărăteşti.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea, Doamne, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morţi slobod. Ca nişte oameni răniţi, ce dorm în mormânt, de care nu Ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mâna Ta. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Asupra mea s-a întărit mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus peste mine. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor, închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua întins-am către Tine mâinile mele. Oare morţilor vei face minuni? Sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevarul Tău în locul pierzării? Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineata rugăciunea mea Te va întâmpina. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înaltat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit. Peste mine au trecut mâniile Tale şi infricoşările Tale m-au tulburat. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Depărtat-ai de la mine pe prieteni, şi pe cunoscuţii mei, şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.

Şi iăraşi:

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga Mea.

Psalmul 102

Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-Răbdător şi mult-Milostiv. Nu până în sfârşit Se va iuţi, nici în veac Se va mânia. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de Dânsul. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut printr-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său. Iar mila Domnului din veac şi până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul; şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit Scaunul Său şi Împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul, toţi îngerii Lui, cei puternici la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. Binecuvântaţi pe Domnul, toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăşi:

În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viata mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morţii cei din veacuri. S-a mâhnit în mine duhul meu, în mine inima mea s-a tulburat. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă aseman celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrajmaşii mei, Doamne! La Tine am scăpat, Învaţă-mă să fac voia Ta, ca Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povătui la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţa. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Şi întru mila Ta vei sfârşi pe vrăjmaşii mei şi vei pierde pe toti cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Şi iarăşi:

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău!

Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori). Apoi preotul, cu capul descoperit, zice ectenia mare şi îndată se cântă:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

Dumnezeu este Domnul… se cântă pe glasul troparului, cu aceste patru stihuri:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului.

Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului; de la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri.

Apoi se cântă troparul sărbătorii ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al învierii, pe glasul care va fi la rând.

Iar în Sfântul şi Marele Post se cântă Aliluia (de 3 ori), după glasul de rând, cu aceste patru stihuri:

De noapte mânecă duhul meu către Tine Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ.

Dreptate vă învăţaţi toţi cei ce locuiţi pe pământ.

Pizmuire va cuprinde pe poporul cel neînvăţat şi acum focul pe cei potrivnici va mânca.

Adaugă lor rele, Doamne, adaugă rele celor măriţi ai pământului.

Şi după Aliluia, se cântă troparele Treimice ale glasului de rând, fiecare câte o dată.

Cântările Treimice

glasul 1

Cu trupeşti închipuiri, către mintea cea netrupescă şi fără materie a Puterilor celor fără de trup ridicându-se, şi prin cântare întreit-sfântă a Dumnezeirii cele în trei ipostasuri primind strălucire, ca heruvimii să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Cu toate Puterile cereşti, ca heruvimii să strigăm celui ce este întru cei de sus, întreit-sfântă laudă înălţându-I: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să se ştie că la sfârşitul Cântărilor Treimice în toată săptămâna se zice:

LUNI

Cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

MARŢI

Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluieşte-ne pe noi.

MIERCURI ŞI VINERI

Cu puterea Crucii Tale, păzeşte-ne pe noi.

JOI

Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Tot aşa şi la luminândele Sfântului şi Marelui Post.

glasul al 2-lea

Puterilor celor de sus urmând pe pământ, cântare de biruinţă aducem Ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru;cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Nezidită fire, Făcătorul tuturor, buzele nostre le deschide, ca să vestim lauda ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima şi buezle mele le deschide, ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 3-lea

Treime de o fiinţă şi nedespărţită, Unime în trei ipostasuri şi împreună-vecuitoare, Ţie, ca unui singur Dumnezeu, cântare îngerescă strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Pe Tatăl cel fără de început, pe Fiul cel împreună fără de început, pe Duhul cel împreună-vecuitor, Dumnezeirea cea una, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi; deci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 4-lea

Noi, cei muritori, îndrăznind să aducem cântare slugilor Tale celor ce sunt duhuri, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Precum cetele îngerilor acum în cer, aşa şi stările oamenilor pe pământ, cu frică, cântare de biruinţă aducem Ţie. Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Pe Părintele Tău cele fără de început şi pe Tine, Hristoase Dumnezeule, şi pe Duhul cel Presfânt, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem:

glasul al 5-lea

Vremea cântării este şi ceasul rugăciunii. Cu osârdie să strigăm către Unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Îndrăznind a ne asemăna oştilor Tale celor înţelegătoare Treime, Ceea ce eşti fără de început, cu guri nevrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Cel ce în pântece fecioresc ai încăput şi de sânurile Tatălui nu Te-ai despărţit, Hristoase Dumezeule, cu îngerii primeşte-ne şi pe noi, care strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 6-lea

Heruvimii, stând înainte cu frică, şi serafimii, spăimântându-se cu cutremur, întreit sfântă cântare aduc cu glas fără de tăcere. Cu care şi noi păcătoşii strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Cu guri fără de trup, cu doxologii fără tăcere, cei cu câte şase aripi cântă Ţie întreit sfântă cântare, Dumnezeul nostru; iar noi cei de pe pământ, cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Pe Unimea Dumnezeirii în Treime, în unire neamestecată O slăvim şi cântare îngerească strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 7-lea

Cel ce eşti lăudat de heruvimi cu preînaltă şi cu dumnezeiască slavă de îngeri închinat, primeşte-ne şi pe noi, cei de pe pământ, care cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Ca pe un somn lepădând lenea, suflete, îndreptare spre lauda Judecătorului arată şi cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Dumnezeirii celei neapropiate, Treimii celei într-o Unime, întreit-sfânta laudă a serafimilor înălţând, cu frică să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

glasul al 8-lea

Spre cer inimile având, cetelor îngereşti să urăm şi cu frică la Cel ce nu ia mită să cădem, laudă de biruinţă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Slavă

Heruvimii, neîndrăznind a privi la Tine, zburând strigă cu înălţare de vers cântarea dumnezeiască a glasului celui întreit-sfânt; cu care şi noi strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Şi acum

Fiind robiţi de mulţimea greşealelor noastre şi neîndrăznind a privi la înălţimea Ta, plecăm sufletul şi trupul, şi cu îngerii cântare strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfârşitul laudelor Treimice.

Urmează citirea Psaltirii şi Sedelnele după rânduiala lor. Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule… (caută la Rugăciunile Dimineţii), apoi Cântările lui Moise şi Canonul. Iar la Cântarea a 9-a a Canonului, se cântă:

IMNUL PRESFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU

Preotul zice:

Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii, întru cântări cinstind-o să o mărim.

Măreşte, suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Strana:

Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mărire Cel putenic şi sfânt numele Lui şi mila Lui din neam în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor.

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a ridicat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

După fiecare stih se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… şi se face închinăciune după fiecare stih. Apoi Cântarea a 9-a a Canonului. După Canon, se cântă pe glasul irmoaselor:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai marită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

După sfârşitul canonului, de nu este duminică, se cântă: Cuvine-se cu adevărat…, ectenia mică, iar de este duminică, după ectenie, se zice:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (de două ori), iar a treia oară:

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui (o închinăciune), că sfânt este.

Apoi Luminânda învierii. Iar de este Post, se cântă Luminândele glasului ce se va întâmpla. Sfârşitul luminândelor se face cu stihurile Treimice, precum s-a arătat la tipicul de la începutul Cântărilor Treimice, adică:

Luni: Cu ocrotirile celor fără de trup, miluieşte-ne pe noi.

Marţi: Pentru rugăciunile Înaintemergătorului, miluieşte-ne pe noi.

Miercuri şi Vineri: Cu puterea Crucii tale, păzeşte-ne pe noi.

Joi: Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi ale Ierarhului Nicolae, miluieşte-ne pe noi.

Luminândele Postului Mare

Fiecare luminândă se cântă de trei ori, după glasul ce va fi de rând.

glasul 1

Cel ce răsari lumina, Doamne, curăţeşte sufletul meu de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 2-lea

Lumina Ta cea pururea veşnică trimite-o, Hristoase Dumnezeule, şi luminează ochii cei de taină ai inimii mele, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 3-lea

Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, şi luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 4-lea

Cel ce răsari lumină lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întuneric curăţeşte-l de tot păcatul, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 5-lea

Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta şi luminează inima mea, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 6-lea

Doamne, trimite sufletelor noastre lumina Ta cea pururea veşnică, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 7-lea

Ridică-mă, Domane, spre lauda Ta, şi mă învaţă să fac voia Ta, Sfinte, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

glasul al 8-lea

Lumină fiind Hristoase, luminează-mă întru Tine, cu ocrotirile celor fără de trup, şi mă mântuieşte.

Luminândele zilelor de peste toată săptămâna

Luni

A îngerilor:

Podobie: Femei, auziţi…

Arhangheli şi Îngeri, Începătorii şi Domnii, Puteri, Stăpânii, şi Scaune, Heruvimi, cei cu ochi mulţi, şi Serafimi, cei cu câte şase aripi, rugaţi-vă acum pentru noi, să ne izbăvim din nevoi şi de focul cel nestins.

Alta:

Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin îngerii Tăi tot pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce eşti dulceaţa îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoarea creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, apără-ne pe noi şi ne izbăveşte de chinurile cele veşnice.

Marţi

A Înaintemergătorului:

Proorocule preamărite şi Înaintemergătorule al harului, cel ce ai propovăduit pocăinţa mântuirii tuturor şi pe Mieluşelul, Cel ce a ridicat păcatul lumii L-ai arătat, fericite, pe Acela acum rogă-L să mântuiască lumea.

Alta:

Pe Înaintemergătorul Ioan şi Botezătorul Mântuitorului, pe cel ce între prooroci prooroc şi pe cel hrănit în pustie, pe cel născut al Elisabetei toţi să-l lăudăm.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Feciară, pe tine toţi prooroci mai înainte te-au vestit. David pe tine munte te numeşte, chivot şi sfeşnic. Scară şi pod, năstrapă, ceea ce porţi mana, şi toiag odrăslit. Iar noi, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după vrednicie te cinstim.

Miercuri

A Crucii:

Cruce dumnezeiască, lauda creştinilor, armă nebiruită şi întărire a credinţei, cu credinţă te lăudăm şi ne închinăm; păzitoarea dreptmăritorilor creştini şi slava mucenicilor, după vrednicie pe tine te lăudăm.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Lângă cruce înainte a stat ceea ce Te-a născut mai presus de fire şi tânguindu-se a strigat: Vai mie, predulce Fiule, cum ai apus de la ochii mei? Cum între cei morţi te-ai socotit?

Joi

A Sfinţilor Apostoli:

Pe Petru şi pe Pavel, pe Andrei, pe Ioan, pe Iacob, pe Vartolomei şi pe Matei, pe Filip, pe Toma şi pe Simion, pe Iacob al lui Alfeu, pe Iuda tadeul şi pe Matia, Apostolii Domnului, şi pe sfinţii evanghelişti Marcu şi Luca cu credinţă să-I lăudăm.

Alta:

Apostoli ai Mântuitorului, în toată latura cea de sub soare alergând, aţi propovăduit cu adevărat sfânta întrupare a lui Hristos din fecioară şi, din înşelăciune întorcând pe păgâni şi luminându-i, pe toţi i-aţi învăţat să cinstească pe Sfânta Treime.

A Sfântului Nicolae:

Pe marele arhipăstor şi ierarh şi întâiul şezător pe scaunul Mirelor, pe Nicolae, toţi să-l lăudăm, că pe mulţi bărbaţi ce erau să moară fără dreptate i-a izbăvit şi împăratului şi lui Avlavie s-a arătat în vis, stricând cu totul hotărârea lor cea nedreaptă.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Marie precurată, cădelniţă de aur, ceea ce ai fost încăpere Dumnezeirii celei neîncăpute, întru care Tatăl a binevoit şi Fiul s-a sălăşluit şi Duhul cel Presfânt, umbrindu-te pe tine, Fecioară, te-a arătat de Dumnezeu Născătoare.

Vineri

A Crucii:

Bucură-te, Cruce presfântă, zidul cel nesurpat al lumii, scăparea scârbiţilor şi a celor ce sunt în nevoi, biruinţa celor ce conduc şi apărătoarea credincioşilor, surparea barbarilor, cununa Apostolilor şi mântuirea credincioşilor.

Alta:

Crucea este păzitoare a toată lumea, Crucea, podoaba Bisericii, Crucea, stăpânia celor ce conduc, Crucea, întărirea credincioşilor, Crucea, slava îngerilor şi diavolilor rană.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Pe Cruce răstignit văzându-Te pe Tine Preacurata, plângând şi tânguindu-se, striga: Cum ai apus, Soarele slavei, Începătorul luminii? Cum pe Cruce ai fost pironit şi cu suliţa în coastă ai fost împuns, Fiule şi Dumnezeul meu, pentru a oamenilor mântuire?

Sâmbătă

A tuturor Sfinţilor:

Prooroci preslăviţi, Apostoli fericiţi, drepţilor, patriarhilor, o dănţuire a ierarhilor şi preacuvioşilor, adunarea sfintelor femei şi toţi sfinţii mucenici, cu Maica lui Dumnezeu rugaţi-vă Domnului să miluiască pe ai voştri robi.

A morţilor:

Cel ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, Ziditorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Noi întru tine ne lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, şi folositoare către Dumnezeu te avem; tinde mâna ta cea nebiruită şi sfărâmă pe vrăjmaşii noştri; trimite robilor tăi ajutor dintru Cel sfânt.

Şi îndată

Laudele

De va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt care are Doxologie mare, laudele se cântă pe glasul ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.

Iar de va fi altă zi, peste săptămână, se citesc aceşti psalmi:

Psalmul 148

Laudaţi-L pe Domnul din ceruri, laudaţi-L pe El în cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au facut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a pus li nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

Psalmul 149

Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Să se veselească Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în Psaltire să-I cânte Lui. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va înălţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Laudele lui Dumnezeu în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor. Ca să facă izbândă între neamuri, mustrări între popoare. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

Psalmul 150

Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; Lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; Lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; Lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul.

De va fi duminică, se zic aceste stihuri:

Scoală-Te, Domane Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Slavă…, Stihira Evangheliei,

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a liberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta sântând, strigăm: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Ţie.

(Dacă este Praznic, sau sfânt cu Doxologie, sau sfânt cu Polieleu, se cântă Slavă… Şi acum… dim Minei, Triod sau Penticostar).

Apoi

Doxologia

Preotul sau diaconul zice:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Strana cântă:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ţie, slăvimu-Te, mulţumim Ţie pentru slava Ta cea mare.

Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, şi ne miluieşte pe noi.

Că Tu eşti Unul Sfânt, Tu eşti Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale (de 3 ori).

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta celor ce te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă… Şi acum… Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi

Apoi mai pe larg.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.

Iar de este Postul Mare sau altă zi ce n-are Doxologie mare, După Laude Slavă… Şi acum…, citeţul cel rânduit zice aşa:

Ţie slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina. Citeţul: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu… Şi: Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă…

Apoi

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Stăpâne, întelepteşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul zice ectenia: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă Domnului…

Apoi, de nu este praznic, se zice Stihoavna din Octoih, cu aceste stihuri:

Stih 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele. Şi caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Stih 2: Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Slavă… Şi acum…, de are sfântul, de nu, din Octoih. Apoi:

Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numele Tău, Preaînalte, a vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea (fără metanii).

După aceea: Sfinte Dumnezeule… Slavă… Şi acum… Preasfânta Treime… Tatăl nostru… Şi troparul sfântului. Slavă… Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu.

Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta… şi celelalte. Iar după ecfonis: Înţelepciune Strana: Binecuvintează. Preotul: Cel ce sete binevucântat… Strana: Amin.

Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptmăritorilor creştini, şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului.

Şi îndată: Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi se începe Ceasul întâi şi apoi otpustul desăvârşit.

De este Post, se zice: Bine este a ne mărturisi Domnului … (de 2 ori), cu metanii, apoi Sfinte Dumnezeule… Slavă… Şi acum… Preasfânta Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… şi se citeşte troparul acesta:

În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşa cerească, deschide nouă uşa milei Tale.

Doamne miluieşte (de 40 de ori). Slavă… Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii… Întru numele Domnului binecuvintează, părinte.

Preotul, din faţa Sfintei Mese:

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Citeţul: Amin.

Împărate Ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocroteşte-l, credinţa o întăreşte, pe cei răi îi îmblânzeşte, lumea o împacă, sfânt locaşul acesta bine-l păzeşte, pe cei mai înainte răposaţi părinţii şi fraţii noştri, în locaşurile drepţilor îi aşază, iar pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi de oameni iubitor.

După aceea se fac trei metanii zicând fiecare întru sine la fiecare metanie rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne şi Stăpânul vieţii mele…, aşa cum s-a arătat la Miezonoptica de taote zilele. După ce se ridică fraţii, cel mai mare sau citeţul rânduit începe: Veniţi să ne închinăm…, (de 3 ori), cu închinăciuni, şi se citeşte Ceasul întâi.

De este duminică, după sfârşitul Doxologiei şi Sfinte Dumnezeule…, se cântă troparul Învierii.

La glasurile 1, al 2-lea, al 3-lea şi al 4-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 4-lea:

Astăzi mântuirea a toata lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt şi Începătorului vieţii noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dăruit nouă şi mare milă.

La glasurile al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea şi al 8-lea, acest tropar al Învierii, pe glasul al 8-lea:

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi; trimisu-i-ai pe dânşii la propovăduire; şi printr-înşii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule mult-Milostive.

Apoi ecteniile şi otpustul Utreniei.

Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, de zece ori pe an se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul sau Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, de regulă se săvârșește miercurea și vinerea în Postul Mare(în afară de Vinerea Sfintelor Patimi).

Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Darurile sfințite devin Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

LITURGHIA CATEHUMENILOR

Sfintele usi sunt deschise si perdeaua ridicata. Diaconul, stând în fata usilor împaratesti zice cu glas mare:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte.

Preotul, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândoua mâinile, o ridica putin si face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capatul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga si la dreapta zicând:

Preotul: Binecuvântata este împaratia Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Preotul închide sfintele usi, iar diaconul zice ectenia mare. Daca nu este diacon o zice preotul din altar.

Ectenia Mare

Diaconul: Cu pace Domnului sa ne rugam.

În timpul ecteniei mari strana raspunde dupa fiecare ectenie de cerere.

Strana: Doamne miluieste.

• Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.
• Pentru pacea a toata lumea, pentru buna starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.
• Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.
• Pentru Prea Fericitul Parintele nostru ( N ) Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), pentru cinstita preotime si cea întru Hristos diaconime, si pentru tot clerul si poporul, Domnului sa ne rugam.
• Pentru (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , Domnului sa ne rugam.
• Pentru sfânt locasul acesta, tara aceasta si pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu credinta locuiesc într-însele, Domnului sa ne rugam.
• Pentru buna-întocmire a vazduhului, pentru îmbelsugarea roadelor pamântului si pen tru vremuri pasnice, Domnului sa ne rugam.
• Pentru cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiti si pentru mântuirea lor, Domnului sa ne rugam.
• Aici se pot adauga si alte ectenii pentru felurite cereri.
• Pentru ca sa fim izbaviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.
• Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
• Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.
• Când strana cânta Preasfânta Nascatoare… , preotul zice încet rugaciunea antifonului întâi.
• Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.
• Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
• Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului întâi

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, a Carui stapânire este neasemanata si slava neajunsa, a Carui mila este nemasurata si iubire de oameni negraita, Însuti Stapâne, dupa milostivirea Ta, cauta spre noi si spre sfânta biserica aceasta, si fa bogate milele Tale si îndurarile Tale cu noi si cu cei ce se roaga împreuna cu noi.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul întâi. La încheierea antifonului, diaconul sta din nou înaintea sfintelor usi, îsi ridica orarul si zice ectenia mica.

Ectenia Mica

• Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.
• Strana: Doamne, miluieste.
• Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.
• Când strana cânta Preasfânta Nascatoare… , preotul zice încet rugaciunea antifonului îal doilea.
• Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi
• Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
• Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al doilea

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta; plinirea Bisericii Tale o pazeste, sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale, Tu pe acestia îi prea mareste cu dumnezeiasca puterea Ta si nu ne lasa pe noi, cei ce nadajduim întru Tine.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul.

Preotul: Ca a Ta este stapânirea si a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta acum antifonul al doilea . La încheierea antifonului, diaconul sta iarasi în fata icoanei Nascatoarei de Dumnezeu, ridica orarul si zice ectenia mica.

Ectenia Mica

Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne, miluieste

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste, pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.

Când diaconul intra în altar pe usa dinspre miazazi, sta la locul sau la sfânta masa si se înclina în fata preotului, în timp ce preotul zice rugaciunea antifonului al treilea .

Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi

Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea Antifonului al Treilea

Preotul: Cel ce ne-ai daruit noua aceste rugaciuni obstesti si împreuna-glasuite, Cel ce si la doi si la trei, care se unesc în numele Tau, ai fagaduit sa le împlinesti cererile, Însuti, si acum, plineste cererile cele de folos ale robilor Tai dându-ne noua, în veacul de acum, cunostinta adevarului Tau, si în cel ce va sa fie, viata vesnica daruindu-ne.

Cu glas tare, preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca bun si iubitor de oameni esti si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În timp ce strana cânta antifonul al treilea sau Fericirile, preotul si diaconul fac trei închinaciuni înaintea Sfintei Mese. Preotul ridica Sfânta Evanghelie si o da diaconului. Diaconul merge înaintea preotului în jurul altarului. Ei ies pe usa dinspre miazanoapte si se opresc în mijlocul bi sericii.

Intrarea mica

Diaconul, stând în mijlocul bisericii, în fata preotului si putin în dreapta sa, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam. Doamne miluieste.

Preotul zice Rugaciunea Intrarii:

Stapâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat în ceruri cetele si ostile înge rilor si ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fa ca împreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor îngeri, care slujesc împreuna cu noi si împreuna slavesc bunatatea Ta. Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închi na ciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupa rugaciune, diaconul, tinând orarul în mâna dreapta, arata catre rasarit cu mâna dreapta si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfânta intrare.

Preotul, binecuvântând catre sfântul altar, zice încet:

Preotul: Binecuvântata este intrarea sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Ei se închina de doua ori. Diaconul îi da Sfânta Evanghelie preotului sa o sarute. Amândoi mai fac o închinaciune. Daca însa în biserica este arhiereu (sau la manastire, staret), ei îl înlocuiesc pe preot si diaconul duce Sfânta Evanghelie celui mai mare sa o sarute, sarutând si el mâna acestuia. Dupa ce se termina cântarea, diaconul, stând înaintea sfintelor usi, înalta Sfânta Evanghelie cu icoana Învierii spre popor si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti!

Diaconul intra în sfântul altar prin sfintele usi. Preotul se pleaca catre strani, intra în altar si, luând Sfânta Evanghelie, o aseaza pe Sfânta Masa.

Strana: Veniti sa ne închinam si sa cadem la Hristos. Mântuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu,

(Duminica) Cel ce ai înviat din morti, pe noi, cei ce-Ti cântam Tie: Aliluia.

(în zilele saptamânii) Cel ce esti minunat întru sfinti…

La praznicile împaratesti, în loc de Veniti sa ne închinam… , se cânta stihurile speciale.

Dupa aceasta cântare se cânta troparele si condacele potri vite.

Dupa ce se cânta condacele, diaconul, stând între sfintele usi, cu fata catre credinciosi si, tinând orarul în mâna dreapta, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Si întorcându-se în dreapta preotului îsi pleaca capul catre acesta.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul zice cu glas încet catre preot:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, vremea cântarii celei întreit-sfinte.

Preotul îl binecuvânteaza pe cap zicând:

Preotul: Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea, – (Pauza)

La sarbatorile mai însemnate si mai cu seama când slujba se face în sobor, preotul se opreste dupa cuvintele : … acum si pururea , iar diaconul se apropie de sfintele usi si aratând cu orarul catre icoana Mântuitorului, zice:

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi.

Cei care se afla în altar cânta zicând aceleasi cuvinte.

Diaconul: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi (de doua ori)

De fiecare data, strana raspunde cu aceleasi cuvinte.

Diaconul: Si ne auzi pe noi.

Este de asemenea obiceiul ca cei din altar sa cânte Si ne auzi pe noi .

Dupa aceasta, diaconul, cu glas mare si înaltând orarul, zice:

Diaconul: Si în vecii vecilor.

Când slujeste preotul singur, zice el însusi: Doamne, mântuieste pe cei binecredinciosi . Apoi el cânta singur: Si ne auzi pe noi , dupa care zice: Si în vecii vecilor .

Strana: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

În zilele de praznic, se poate zice si alta cântare.

În timpul acestei cântari, preotul citeste în taina:

Rugaciunea Cântarii celei Întreit-sfinte

Preotul: Dumnezeule cel sfânt, Care întru sfinti Te odihnesti, Cel ce cu glas întreit-sfânt esti laudat de serafimi si slavit de heruvimi si de toata puterea cereasca închinat; Cel ce dintru nefiinta întru fiinta ai adus toate; Care ai zidit pe om dupa chipul si asemanarea Ta si cu tot harul Tau l-ai împodobit; Cel ce dai întelepciune si pricepere celui ce cere, si nu treci cu vederea pe cel ce greseste, ci pui pocainta spre mântuire; Care ne-ai învrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Tai, si în ceasul acesta, a sta înaintea slavei sfântului Tau jertfelnic si a-Ti aduce datorita închinare si preaslavire: Însuti Stapâne, primeste si din gurile noastre, ale pacatosilor, întreit-sfânta cântare si ne cerceteaza pe noi întru bunatatea Ta. Iarta-ne noua toata greseala cea de voie si cea fara de voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne da noua sa slujim Tie cu cuviosie în toate zilele vietii noastre. Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac au bine-placut Tie. Ca sfânt esti Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul si diaconul se închina înaintea Sfintei Mese de fiecare data când se cânta Sfinte Dumnezeule…

La Slava… Si acum… , diaconul, de la locul lui, aratând cu orarul spre proscomidiar, zice catre preot:

Diaconul: Porunceste, parinte.

Preotul merge la proscomidiar îsi pleaca capul si zice:

Preotul: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi diaconul arata catre scaunul de sus si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, scaunul cel de sus.

Diaconul ramâne în dreptul coltului sfintei mese. Preotul, se întoarce catre Sfânta Masa, apoi merge catre scaunul cel de sus, zicând:

Preotul: Binecuvântat esti pe scaunul slavei împaratiei Tale, Cel ce sezi pe heruvimi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Preotul sta cu fata catre credinciosi în dreapta scaunului de sus, locul din mijloc fiind rezervat episcopului.

Dupa Slava… Si acum… , diaconul stând între sfintele usi zice:

Diaconul: Puternic.

Si strana cânta Sfinte Dumnezeule…

Apostolul

Dupa plinirea Cântarii celei întreit-sfinte, diaconul venind între sfintele usi, cu fata spre credinciosi, zice:

Diaconul: Sa luam aminte.

Preotul: Pace tuturor.

Cititorul: Si duhului tau.

Clericii merg si stau înaintea scaunului înalt.

Cititorul sta în mijlocul bisericii cu fata la altar si cânta prochimenul Apostolului. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Întelepciune.

Si citetul: Din Epistola catre…

Diaconul: Sa luam aminte.

Cititorul, cu fata la altar, citeste Epistola.

Diaconul ia cadelnita cu tamâie si vine catre preot pentru a primi binecuvântarea , apoi cadeste Sfânta Masa împrejur si în sfântul altar si pe preot, apoi iese din altar si cadeste dupa rânduiala icoanele, jetul arhieresc, stranile, pe citet si, din mijlocul bisericii, pe ceilalti credinciosi. Apoi, intra în sfântul altar, cadind.

Evanghelia

Întorcându-se catre Sfânta Masa, preotul citeste încetisor rugaciunea dinaintea Evangheliei.

Preotul: Straluceste în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapâne, lumina cea curata a cunoasterii Dumnezeirii Tale si deschide ochii gândului nostru spre întelegerea evanghelicelor Tale propovaduiri. Pune în noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului calcând, vietuire duhov niceasca sa petrecem, cugetând si facând toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta. Ca Tu esti luminarea sufle te lor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumneze ule si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, ispravind de cadit, pune cadelnita la locul ei, se apropie de preot si primeste de la el Sfânta Evanghelie si, închinându-se înaintea Sfintei Evanghelii, o ia cu amândoua mâinile si pune capatul orarului peste ea.

Dupa citirea Apostolului, preotul sta între sfintele usi cu fata spre credinciosi si zice:

Preotul: Pace tie, cititorule.

Citetul: Si duhului tau

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Diaconul iese cu Sfânta Evanghelie prin sfintele usi. Înaintea lui merg doi purtatori cu sfesnice cu lumânari; diaconul zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol si Evanghelist ( N )

Preotul, binecuvântându-l, zice:

Preotul: Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfântului, întru tot laudatului Apostol si Evanghelist ( N ) sa-ti dea tie, celui ce binevestesti, cuvânt cu putere multa, spre plinirea Evangheliei iubitului Sau Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Diaconul: Amin.

În zilele saptamânii, preotul binecuvânteaza pe diacon în taina.

Dupa aceasta, diaconul (sau preotul daca nu este diacon) sta între sfintele usi cu fata catre credinciosi, si zice:

Diaconul: Întelepciune, drepti, sa ascultam Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Preotul sta între sfintele usi, cât timp diaconul citeste din Sfânta Evanghelie.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Din Sfânta Evanghelie de la ( N ) citire.

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Preotul sau diaconul al doilea zice:

Preotul: Sa luam aminte.

Daca nu este diacon, preotul citeste Sfânta Evanghelie, dintre sfintele usi, având de-a dreapta si de-a stânga câte un sfesnic cu lumânare aprinsa.

Dupa citirea Sfintei Evanghelii, diaconul îndreapta cartea catre preot care zice:

Preotul: Pace tie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slava Tie, Doamne, slava Tie.

Preotul, primind Sfânta Evanghelie de la diacon, o saruta si-i binecuvânteaza pe credinciosi cu ea în semnul crucii dupa care o aseaza pe Sfânta Masa deasupra sfântului antimis.

Dupa citirea textului Evangheliei, urmeaza de obicei tâlcuirea ei (predica).

Dupa predica, daca se tine acum, se închid sfintele usi, iar diaconul stând în fata sfintelor usi, în mijlocul bisericii, zice:

Ectenia cererii staruitoare

• Diaconul: Sa zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru sa zicem.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Doamne, Atotstapânitorule, Dumnezeul parintilor nostri, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
• Strana: Doamne miluieste (de 3 ori) .

În acest timp, preotul zice în taina Rugaciunea cererii staruitoare.

Diaconul sau, daca nu este diacon, preotul, zice:

• Diaconul: Înca ne rugam pentru Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spentru (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), si pentru toti fratii nostri întru Hristos.
• Înca ne rugam (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , pentru sanatatea si mântuirea lor.
• Înca ne rugam pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pentru toti cei întru Hristos frati ai nostri.
• Înca ne rugam pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfânt locasului acestuia si pentru toti cei mai dinainte adormiti parinti si frati ai nostri dreptmaritori crestini, care odihnesc aici si pretutindeni.
• Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, lasarea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefacatori ai sfântului locasului acestuia.

Aici se pot pune ectenii pentru diferite cereri.

• Înca ne rugam pentru cei ce aduc daruri si fac bine în sfânta si întru tot cinstita bise rica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cânta si pentru poporul ce sta înainte si asteapta de la Tine mare si multa mila.

Rugaciunea cererii staruitoare

• Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, primeste aceasta rugaciune staruitoare de la robii Tai si ne miluieste pe noi, dupa multimea milei Tale, si trimite îndurarile Tale peste noi si peste tot poporul Tau, care asteapta de la Tine mare si multa mila.
• Preotul: Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Strana: Amin.

* *

Ectenia pentru pomenirea mortilor

Acum se poate zice ectenia pentru cei chemati, potrivit cerintelor parohiei. De obicei nu se zice în zilele de duminica, în sarbatoarea Învierii sau în zilele de sarbatoare:

• Diaconul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
• Strana: Doamne miluieste. (de 3 ori)
• Diaconul: Înca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu ( N ), si pentru ca sa li se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie.
• Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)
• Diaconul: Ca Domnul Dumnezeu sa aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc.
• Strana: Doamne miluieste. (de trei ori)
• Diaconul: Mila lui Dumnezeu, împaratia cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, Împaratul cel fara de moarte si Dumnezeul nostru, sa cerem.
• Strana: Da Doamne.
• Diaconul: Domnului sa ne rugam.
• Strana: Doamne miluieste.
• Preotul: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, Care ai calcat moartea si pe diavolul l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale, Însuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai ( N ), în loc luminat, în loc cu verdeata, în loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea. Si orice greseala au savârsit ei cu cuvântul, cu lucrul, sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iarta-le lor. Ca nu este om, care sa fie viu si sa nu greseasca; numai Tu singur esti fara de pacat; dreptatea Ta este dreptate în veac si cuvântul Tau, adevarul.
• Diaconul: Domnului sa ne rugam.
• Preotul: Ca Tu esti învierea si viata si odihna robilor Tai ( N ), Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.
• Strana: Amin.

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul:

• Diaconul: Întru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, celor ce s-au pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.

Si se cânta, în altar o data, apoi la strani de doua ori: Vesnica pomenire .

Strana: Vesnica pomenire.

Ectenia pentru cei chemati

Preotul începe sa desfaca sfântul antimis. Totusi Ectenia si Rugaciunea pentru cei chemati pot fi omise în unele situatii. În acest caz antimisul se desface la zicerea Ecteniei Cererii Staruitoare, înaintea ecfonisului. Daca se omite Ectenia pentru cei chemati, diaconul zice acum Ectenia pentru credinciosi.

Diaconul: Rugati-va cei chemati, Domnului.

Preotul desface partea din stânga sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pe dânsii.

Preotul desface partea din dreapta sa.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sa-i învete pe dânsii cuvântul adevarului .

Preotul desface partea de jos.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.

Preotul desface pertea de sus.

Strana: Doamne miluieste.

Apoi preotul începe sa stearga cu buretele sfântul antimis, din toate partile, spre îndoitura din dreapta.

• Diaconul: Sa-i uneasca pe dânsii cu Sfânta Sa sobornicesca si apostoleasca Biserica.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Mântuieste, miluieste, apara si-i pazeste pe dânsii, Dumnezeule, cu harul Tau.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.
• Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea pentru cei chemati

Preotul citeste în taina:

Preotul: Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce întru cele de sus locuiesti si spre cei smeriti privesti, Care ai trimis mântuire neamului omenesc pe Unul-Nascut Fiul Tau si Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, cauta spre robii Tai cei chemati, care si-au plecat grumajii înaintea Ta, si-i învredniceste pe dânsii, la vremea potrivita, de baia nasterii celei de a doua, de iertarea pacatelor si de vesmântul nestricaciunii; uneste-i pe dânsii cu sfânta Ta soborniceasca si apostoleasca Biserica si-i numara pe dânsii cu turma Ta cea aleasa.

Preotul zice ecfonisul în timp ce însemneaza crucis cu buretele deasupra sfântului antimis. Apoi îl saruta si îl pune la locul lui, sus în dreapta antimisului.

Preotul: Ca si acestia împreuna cu noi sa slaveasca preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Diaconul zice din mijlocul bisericii:

Diaconul: Câti sunteti chemati, iesiti.

Iar de este un al doilea diacon, zice si acesta, dintre sfintele usi:

Cei chemati, iesiti.

Apoi iarasi diaconul, din mijlocul bisericii:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Diaconul, dintre sfintele usi:

Ca nimeni dintre cei chemati (sa nu ramâna).

Daca este numai un singur diacon, ori de slujeste preotul singur, preotul zice tot dialogul:

Câti sunteti chemati, iesiti.

Cei chemati, iesiti.

Câti sunteti chemati, iesiti.

Ca nimeni dintre cei chemati (sa nu ramâna).

LITURGHIA CREDINCIOŞILOR

Prima ectenie pentru credinciosi

Diaconul, din mijlocul bisericii, zice:

Diaconul: Câti suntem credinciosi, iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Se închide perdeaua de la sfintele usi. Strana cânta din nou:

Strana: Doamne miluieste.

Preotul citeste în taina Prima rugaciune pentru credinciosi

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Rugaciunea întâi pentru credinciosi

Preotul: Multumim Tie, Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai învrednicit pe noi a sta si acum înaintea sfântului Tau jertfelnic si a cadea la îndurarile Tale, pentru pacatele noastre si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste Dumnezeule, rugaciunea noastra; fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugaciuni, cereri si jertfe fara de sânge pentru tot poporul Tau; si ne învredniceste pe noi, pe care ne-ai pus întru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului Tau celui Sfânt, ca fara de osânda si fara de sminteala, întru marturia curata a cugetului nostru, sa Te chemam pe Tine în toata vremea si în tot locul si, auzindu-ne pe noi, milostiv sa ne fii noua, întru multimea bunatatii Tale.

Diaconul: Întelepciune!

Preotul: Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si închinaciunea, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

A Doua Ectenie pentru Credinciosi

Diaconul: Iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste. (acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

Urmatoarele ectenii de cerere se zic numai daca slujeste si un diacon. Daca preotul slujeste singur, el citeste în taina a doua Rugaciune pentru credinciosi.

• Diaconul: Pentru pacea de sus si pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam.
• Pentru pacea a toata lumea, pentru bunastarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugam.
• Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dum nezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.
• Pentru ca sa fim noi izbaviti de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

Daca preotul slujeste singur el continua de aici.

Diaconul : Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Rugaciunea a doua pentru credinciosi

Preotul: Iarasi si de multe ori cadem la Tine si ne rugam Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind spre rugaciunea noastra, sa curatesti sufletele si trupurile noastre de toata necuratia trupului si a duhului si sa ne dai noua sa stam nevinovati si fara de osânda înaintea sfântului Tau jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, si celor ce se roaga împreuna cu noi spor în viata, în credinta si în întelegerea cea duhov niceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica si cu dragoste si întru nevinovatie si fara osânda sa se împartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se învredniceasca de cereasca Ta împaratie.

Diaconul: Întelepciune.

Diaconul intra în altar prin usa dinspre miazanoapte.

Preotul: Ca sub stapânirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Strana cânta cântarea heruvimica pâna la: Ca pe împaratul…

Strana: Noi, care pe heruvimi cu taina închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit-sfânta cântare aducem, toata grija cea lumeasca sa o lepadam.

Preotul citeste în taina Rugaciunea din timpul cântarii heruvimice:

Rugaciunea din timpul cântarii heruvimice

Preotul: Nimeni din cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie, sau sa slujeasca Tie, Împaratul slavei; caci a sluji Tie este lucru mare si înfricosator chiar pentru puterile cele ceresti. Dar, totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, fara mutare si fara schimbare Te-ai facut om, si Arhiereu al nostru Te-ai facut, si, ca un Stapân a toate, ne-ai dat slujba sfânta a acestei jertfe liturgice si fara sânge; ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapânesti cele ceresti si cele pamântesti, Care Te porti pe scaunul heruvimilor, Domnul serafimilor si Împaratul lui Israel, Cel ce singur esti Sfânt si întru sfinti Te odihnesti. Deci pe Tine Te rog, Cel ce singur esti bun si binevoitor, cauta spre mine pacatosul si netrebnicul robul Tau, si-mi curateste sufletul si inima de cugete viclene; si învredniceste-ma, cu puterea Sfântului Tau Duh, pe mine, cel ce sunt îmbracat cu harul preotiei, sa stau înaintea sfintei Tale mese acesteia si sa jertfesc sfântul si preacuratul Tau Trup si scumpul Tau Sânge. Caci la Tine vin, plecându-mi grumajii mei si ma rog Tie: Sa nu întorci fata Ta de la mine, nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai, ci binevoieste sa-Ti fie aduse darurile acestea de mine pacatosul si nevrednicul robul Tau. Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce Te împarti, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Dupa ce preotul a zis rugaciunea, el si diaconul zic în taina cântarea heruvimica de trei ori, facând câte o închinaciune la fiecare sfârsit.

Cântarea heruvimica

Preotul: Noi, care pe heruvimi cu taina închipuim si facatoarei de viata Treimi întreit-sfânta cântare aducem, toata grija cea lumeasca sa o lepadam…

Diaconul: …Ca pe Împaratul tuturor, sa primim pe Cel înconjurat în chip nevazut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Si de nu s-a facut mai înainte acoperirea Cinstitelor Daruri la proscomidiar, se face acum. Se ridica apoi perdeaua si se deschid sfintele usi. Diaconul da cadelnita preotului, si, luând o lumânare aprinsa merge înaintea preotului care tamâiaza Sfânta Masa împrejur, altarul tot si iesind prin sfintele usi, tamâiaza icoanele si pe credinciosi. Preotul zice în taina Psalmul 50 pâna la versul Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit… . Daca este timp el poate zice si alte tropare de umilinta. Întorcându-se la Sfânta Masa, preotul da cadelnita diaconului. Amândoi fac apoi doua închinaciuni înaintea Sfintei Mese, zicând:

Preotul: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Dupa aceea preotul saruta sfântul antimis, Sfânta Cruce si Sfânta Masa. Diaconul saruta numai Sfânta Masa. Mai fac apoi amândoi o închinaciune si se întorc plecându-se, dintre sfintele usi, catre credinciosi. Merg dupa aceea la proscomidiar si închinându-se de trei ori, zic:

Dumnezeule curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Diaconul: Ridica, parinte.

Preotul, luând Aerul îl pune pe umerii diaconului, zicând:

Preotul: Ridicati mâinile voastre la cele sfinte si binecuvântati pe Domnul.

El da sfântul disc diaconului, care îl tine în dreptul fruntii. Preotul însusi ia sfântul potir. Diaconul iese înaintea preotului prin usa dinspre miazanoapte facând Iesirea cu Cinstitele Daruri sau Vohodul. Daca sunt doi diaconi, preotul pune mai întâi pe umerii celui de al doilea un Aer, dându-i apoi cadelnita. Al doilea diacon merge înaintea diaconului întâi. Iar de slujeste numai preotul, face el singur Vohodul, având Aerul pe umeri, potirul în mâna dreapta si discul în mâna stânga.

Când sunt mai multi preoti si diaconi, cel dintâi dintre preoti, împreuna cu diaconii, se pleaca catre credinciosi. Apoi vin si ceilalti preoti începând de la cei cu rang mai mare, care se închina dupa rânduiala si vin în fata proscomidiarului, având în mâna dreapta fiecare câte o sfânta cruce, si, la nevoie, chiar cartea Dumnezeiestii Liturghii. Preotul care a facut Proscomidia poarta copia si lingurita. Si fac Vohodul, mergând unul dupa altul în urma preotului celui dintâi si când ajung în mijlocul bisericii, se întorc cu fata spre apus. Când nu sunt diaconi, atât sfântul disc cât si sfântul potir se iau de catre întâiul dintre preoti.

Iesind deci din sfântul altar, întâiul dintre diaconi zice cu glas mare:

Iesirea cu Cinstitele Daruri

Diaconul: Pe voi pe toti, dreptmaritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)

Al doilea diacon, mergând înaintea primului diacon, se opreeste în fata icoanei Sfintei Fecioare. Primul dintre diaconi intra în altar si sta în dreapta, asteptându-l pe preot sa intre cu Sfântul Potir. Când preotul intra în altar, al doilea diacon îl cadeste si apoi intra si el prin usa dinspre miazanoapte. Înainte de a intra în altar, preotul zice urmatoarele ectenii de cerere:

• Preotul: Pe Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N ), sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) , sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii si pe toti cei din clerul bisericesc sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru înparatia Sa.
• Pe adormitii întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Miron, Nicodim, Justinian si Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfântului locasului acestuia si pe alti ctitori, miluitori si facatori de bine, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe ostasii români cazuti pe câmpurile de lupta pentru apararea tarii, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si morti sa-i pomenasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.
• Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Nu se citesc acum pomelnice.

Întâiul dintre preoti zice, facând semnul Sfintei Cruci cu potirul spre credinciosi:

• Preotul: Si pe voi pe toti, dreptmaritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.
• Strana: Amin.

Strana cânta mai departe cântarea heruvimica de la Ca pe Împaratul… pâna la sfârsit.

Strana: …Ca pe Împaratul tuturor, sa primim pe Cel înconjurat în chip nevazut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Când preotii intra în altar, întâiul dintre diaconi zice catre preotul care duce sfântul potir:

Diaconul: Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Preotul zice catre diacon:

Preotul: Diaconia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Si pune sfântul potir pe antimis si ia sfântul disc de la diacon, îl aseaza pe Sfânta Masa în stânga sfântului potir, întocmai ca la proscomidiar, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins.

Ca un purtator de viata si mai înfrumusetat decât raiul cu adevarat si decât toata camara împarateasca mai luminat s-a aratat, Hristoase, mormântul Tau, izvorul învierii noastre.

Se închid sfintele usi si perdeaua lor. Preotul ia aco-peramintele de pe sfântul disc si de pe sfântul potir, le pune pe Sfânta Masa. Dupa ce a luat Aerul de pe umerii diaconului, îl cadeste, apoi îl aseaza peste Cinstitele Daruri, zicând:

Preotul: Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat înfasurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Luând cadelnita, preotul cadeste Cinstitele Daruri de trei ori, zicând:

Preotul: Fa bine, Doamne, întru bunavoirea Ta, Sio nului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.

Diaconul: Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Preotul da înapoi cadelnita. Plecându-si capul, zice catre diacon:

Preotul: Pomeneste-ma, frate si împreuna-slujitorule.

Diaconul: Preotia ta sa o pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa.

Apoi diaconul îsi pleaca capul si tinând orarul cu trei degete ale mâinii drepte, zice:

Diaconul: Roaga-te pentru mine, parinte.

Preotul: Duhul Sfânt sa vina peste tine si puterea Celui preaînalt sa te umbreasca.

Diaconul: Acelasi Duh sa lucreze împreuna cu noi în toate zilele vietii noastre. Pomeneste-ma, parinte.

Preotul îl binecuvânteaza pe diacon si zice:

Diaconul: Sa te pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul saruta dreapta preotului, iese prin usa dinspre miazanoapte si mergând la locul cel obisnuit, înaintea sfintelor usi, zice:

• Diaconul: Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
• Strana: Doamne miluieste. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)
• Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului sa ne rugam.
• Pentru sfânta biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica de Dumnezeu intra într-însa, Domnului sa ne rugam.
• Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.
• Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.
• Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masa, diaconul îsi urmeaza ectenia, în timp ce preotul zice în taina Rugaciunea punerii-înainte.
• Daca sunt mai multi preoti, Sarutul Pacii poate sa înceapa în timpul acestei ectenii de cerere.
• Diaconul: Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
• Strana: Da Doamne. (Acum si la urmatoarele ectenii de cerere)
• Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptator, pazitor al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.
• Mila si iertare de pacatele si de greselile noastre, la Domnul sa cerem.
• Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.
• Cealalta vreme a vietii noastre în pace si întru pocainta a o savârsi, la Domnul sa cerem.
• Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.
• Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim.
• Strana: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi.
• Diaconul: Pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
• Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea punerii – înainte

• Preotul: Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfânt, Care primesti jertfa de lauda de la cei ce Te cheama pe Tine cu toata inima, primeste si rugaciunea noastra a pacatosilor si o du la sfântul Tau jertfelnic; fa-ne vrednici a-Ti aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele din nestiinta ale poporului. Si ne învredniceste sa aflam har înaintea Ta, ca sa fie bineprimita jertfa noastra si sa se salasluiasca Duhul cel bun al harului Tau peste noi, peste aceste daruri puse înainte si peste tot poporul Tau.

Preotul: Cu îndurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvântat, împreuna cu Preasfântul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul sta cu fata spre credinciosi si îi binecuvânteaza.

Sarutul pacii

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Sa ne iubim unii pe altii, ca într-un gând sa marturisim.

Strana: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.

Preotul se închina de trei ori, zicând de fiecare data:

Preotul: Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea, Domnul este întarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu.

Imnul aceasta îl poate cânta clerul din altar, corul sau un cântaret.

Preotul saruta sfântul disc, sfântul potir si marginea Sfintei Mese. Diaconul, face semnul crucii si saruta crucea de pe orarul sau.

De vor sluji mai multi preoti, cel dintâi dintre preotii împreuna-slujitori, dupa ce s-a închinat Cinstitele Daruri, trece în partea dinspre miazazi a altarului. Al doilea preot saruta si el Cinstitele Daruri si merge la cel dintâi care zice: Hristos în mijlocul nostru! Al doilea preot raspunde: Este si va fi! Se saruta unul pe altul pe umeri si cel dintâi zice: Totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. Cel de-al doilea preot trece în dreapta celui dintâi si asteapta amândoi pâna ce ceilalti preoti saruta Sfintele Daruri si vin la ei sa schimbe sarutul pacii.

Daca sunt mai multi diaconi, ei nu saruta Cinstitele Daruri, ci fiecare sfânta cruce de pe orarul sau si apoi unul pe altul, rostind aceleasi cuvinte si facând întocmai ca si preotii.

Diaconul care a zis ectenia zice de la locul sau cu glas tare:

Diaconul: Usile, usile, cu întelepciune sa luam aminte!

Se ridica perdeaua sfintelor usi. Preotul ridica Aerul deasupra Cinstitelor Daruri si îl clatina singur, ori cu ceilalti preoti împreuna-slujitori, daca sunt mai multi. El zice, împreuna cu credinciosii, Simbolul credintei si dupa cuvintele si a înviat a treia zi saruta Aerul si îl aseaza la o parte împreuna cu celelalte acoperaminte.

Simbolul credintei (Crezul)

Cred întru unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, al tuturor celor vazute si nevazute.

Si întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai înainte de toti vecii: Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut;

Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire, S-a pogorât din ceruri si S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a facut om;

Si S-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a îngropat;

Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi;

Si S-a înaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;

Si iarasi va sa vina cu slava sa judece viii si mortii, a Carui împaratie nu va avea sfârsit.

Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Care a grait prin prooroci.

Întru una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica;

Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor;

Astept învierea mortilor;

Si viata veacului ce va sa fie. Amin.

Pregatirea pentru Sfintirea Cinstitelor Daruri

Diaconul: Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfânta Jertfa cu pace a o aduce.

Strana: Mila pacii, jertfa laudei.

Diaconul îsi face semnul crucii, intra în sfântul altar, ia un acoperamânt si apara cu evlavie Cinstitele Daruri. Se deschid sfintele usi. Preotul, luând în mâna o cruce de pe Sfânta Masa, si stând între sfintele usi, îi binecuvânteaza pe credinciosi zicând:

Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si împar tasirea Sfântului Duh, sa fie cu voi cu toti.

Strana: Si cu duhul tau.

Preotul, înaltând Sfânta Cruce, zice tot cu fata spre credinciosi:

Preotul: Sus sa avem inimile.

Strana: Avem catre Domnul.

Preotul se întoarce catre icoana Mântuitorului, se pleaca si zice:

Preotul: Sa multumim Domnului.

Preotul se întoarce apoi la Sfânta Masa. Se închid sfintele usi si perdeaua.

Strana: Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartita.

Rugaciunile de sfintire a Cinstitelor Daruri:

Preotul: Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti cânta Tie, pe Tine a Te binecuvânta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne închina, în tot locul stapânirii Tale; caci Tu esti Dumnezeu negrait si necuprins cu gândul, nevazut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind: Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Tu din nefiinta la fiinta ne-ai adus pe noi, si cazând noi, iarasi ne-ai ridicat si nu Te-ai departat, toate facându-le, pâna ce ne-ai suit la cer si ne-ai daruit împaratia Ta ce va sa fie. Pentru toate acestea multumim Tie si Unuia-Nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfânt, pentru toate pe care le stim si pe care nu le stim; pentru binefacerile Tale cele aratate si cele nearatate, ce ni s-au facut noua. Multumim Tie si pentru Liturghia aceasta, pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, desi stau înaintea Ta mii de arhangheli si zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi multi si se rafimii cei cu câte sase aripi, care se înalta zburând…

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul face cu sfânta steluta semnul crucii deasupra sfântului disc, atingând cu ea în cele patru parti ale sfântului disc, când preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cântare de biruinta cântând, strigând, glas înaltând si graind:

Preotul saruta sfânta steluta si o pune deoparte.

Strana: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul si pamântul de slava Ta! Osana întru cei de sus! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Diaconul sta în dreapta preotului, apara Cinstitele Daruri cu un acoperamânt. Preotul zice în taina:

Preotul: Cu aceste fericite Puteri si noi, Iubitorule de oameni, Stapâne, strigam si graim: Sfânt esti si Preasfânt, Tu si Unul-Nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfânt. Sfânt esti si Preasfânt si slava Ta este plina de maretie. Caci Tu ai iubit lumea Ta atât de mult încât pe Unul-Nascut Fiul Tau L-ai dat, ca tot cel ce crede într-Însul sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Si Acesta venind si toata rânduiala cea pentru noi plinind, în noaptea întru care a fost vândut si mai vârtos Însusi pe Sine S-a dat pentru viata lumii, luând pâinea cu sfintele si preacuratele si fara prihana mâinile Sale, multumind si binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicând:

Diaconul, tinând orarul cu trei degete de la mâna dreapta, arata preotului sfântul disc, preotul, aratând cu dreapta Sfântul Agnet, zice:

Preotul: Luati, mâncati, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor.

Strana: Amin.

Preotul continua, zicând în taina:

Preotul: Asemenea si paharul dupa cina zicând:

Diaconul arata cu orarul sfântul potir, când preotul, aratând cu dreapta spre sfântul potir, zice:

Preotul: Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor.

Strana: Amin.

Preotul continua zicând în taina:

Preotul: Aducându-ne aminte, asadar, de aceasta porunca mântuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta, si de cea de a doua si slavita iarasi venire.

Diaconul pune acoperamântul deoparte si stând în fata Sfântei Mese ia sfântul disc cu mâna dreapta, si sfântul potir cu cea stânga, cu mâna dreapta peste cea stânga în chip de cruce, le înalta deasupra sfântului antimis la …Tie Ti-aducem… , coborându-le, face semnul crucii cu ele deasupra antimisului, în timp ce preotul zice:

Daca nu este diacon, preotul face el cele de mai sus.

Preotul: Ale Tale dintru ale Tale, Tie Ti-aducem de toate si pentru toate.

Strana: Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvântam, Tie Îti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeul nostru.

În timpul acestei cântari preotul si diaconul se închina de trei ori înaintea Sfintei Mese, zicând:

Clericii: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Apoi preotul ridicându-si mâinile zice troparul Ceasului al III-lea:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Stih 1: Inima curata zideste întru mine, Dumnezeule, si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele.

Preotul si diaconul se pleaca din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Stih 2: Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Preotul si diaconul se pleaca din nou si preotul, ridicându-si mâinile, zice:

Preotul: Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tau Duh, în ceasul al treilea, Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci ni-L înnoieste noua, celor ce ne rugam Tie.

Diaconul: Slava Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Cuvintele diaconului care urmeaza nu se spun de catre preot când acesta este singur. Când sunt multi preoti, numai cel dintâi sfinteste Cinstitele Daruri.

Preotul zice în taina:

Preotul: Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca si fara de sânge, si Te chemam, Te rugam si cu umilinta la Tine cadem: Trimite Duhul Tau cel Sfânt peste noi si peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte.

Diaconul îsi pleaca capul, arata cu orarul sfânta pâine si zice încet:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfânta pâine.

Preotul binecuvânteaza peste Sfântul Agnet, zicând:

Preotul: Si fa, adica, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tau.

Diaconul: Amin.

Diaconul arata spre Sfântul Potir si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, sfântul potir.

Preotul binecuvânteaza sfântul potir, zicând:

Preotul: Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tau.

Diaconul: Amin.

Diaconul arata catre amândoua Sfintele, si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza-le, parinte, pe amândoua.

Preotul face odata semnul crucii asupra sfântului disc si asupra sfântului potir, zicând:

Preotul: Prefacându-le cu Duhul Tau cel Sfânt.

Diaconul: Amin, Amin, Amin.

Preotul si diaconul se pleaca de trei ori, pâna la pamânt. Apoi diaconul zice:

Diaconul: Pomeneste-ma, parinte, pe mine pacatosul.

Preotul: Sa te pomeneasca Domnul Dumnezeu întru împaratia Sa, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul: Amin.

Diaconul apara Sfintele Taine cu acoperamântul. Daca este numai un preot, el acopera sfântul potir cu un acoperamânt mic. Apoi continua:

• Preotul: Pentru ca sa fie celor ce se vor împartasi, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre împartasirea cu Sfântul Tau Duh, spre plinirea împaratiei cerurilor, spre îndraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata sau spre osânda.
• Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru cei adormiti întru credinta: stramosi, parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept, care s-a savârsit întru credinta.

Preotul si diaconul cad în genunchi privind spre dumneze iescul Trup si Sânge al Domnului. Terminându-se la strana imnul Pe Tine Te laudam… , preotul ridica perdeaua usilor împaratesti si tamâind Sfintele Taine zice:

Preotul: Mai ales pentru Preasfânta, curata, prea binecuvântata, marita stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria:

Preotul da cadelnita diaconului care cadeste Sfânta Masa împrejur, proscomidiarul, altarul, pe preot si pe cei din altar. Daca preotul slujeste singur, el cadeste numai în fata Sfintei Mese. Diaconul pune cadelnita la o parte si citeste pomelnicul bisericii pentru cei adormiti. În acest timp la strana se cânta Axionul.

Axionul Nascatoarei de Dumnezeu

La praznicele împaratesti, axionul poate fi altul.

Strana: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nasca toare de Dumnezeu, cea pururea feri ci ta si prea nevinovata si maica Dum nezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de ase manare decât se rafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Înainte de terminarea Axionului Nascatoarei de Dumnezeu se savârseste sfintirea anafurei. Luând de la diacon vasul cu anafura, preotul îl atinge de sfântul disc si de sfântul potir, zicând în taina:

Preotul: Binecuvântata este anafura sfintilor Tai, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Trebuie stiut ca: anfura se taie de obicei din prescura din care s-a scos Sfântul Agnet. Daca sunt credinciosi multi si nu ajunge numai o prescura, se poate taia si prescura a doua, din care s-a scos particica întru cinstea si pomenirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Prin urmare, aceste doua prescuri trebuie sa fie întregi si mai mari decât celelalte.

Preotul continua:

Preotul: Pentru Sfântul Ioan Proorocul, Înaintemergatorul si Botezatorul, pentru Sfintii maritii si întru tot laudatii Apostoli, pentru Sfântul ( N ), a carui pomenire o savârsim, si pentru toti sfintii Tai; cu ale caror rugaciuni, cerceteaza-ne pe noi, Dumnezeule. Si pomeneste pe toti cei adormiti întru nadejdea învierii si a vietii celei de veci si-i odihneste pe dânsii, Dumnezeul nostru, acolo unde straluceste lumina fetei Tale.

Înca Te rugam: Pomeneste, Doamne, pe toti episcopii ortodocsi, care drept învata cuvântul adevarului Tau, toata preotimea, cea întru Hristos diaconime si tot cinul preotesc si monahicesc.

Înca aducem Tie aceasta slujba duhovniceasca pentru toata lumea, pentru sfânta soborniceasca si apostoleasca Biserica; pentru cei ce în curatie si în viata cinstita vietuiesc, pentru (aici se pomeneste cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) . Da lor, Doamne, pasnica ocârmuire, ca si noi, întru linistea lor, viata pasnica si netulburata sa traim, în toata cucernicia si curatia.

Daca este timp, preotul citeste încet pomelnicele viilor si mortilor. Pentru cei vii zice:

Pentru mântuirea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu ( N ).

Iar pentru cei morti zice:

Pentru iertarea pacatelor si odihna sufletelor robilor lui Dumnezeu ( N ), în loc luminat, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea; odihneste-i, Dumnezeul nostru, si-i salasluieste pe dânsii unde straluceste lumina fetei Tale.

Acum preotul si diaconul se spala pe mâini. Dupa terminarea axionului Nascatoarei de Dumnezeu, preotul spune cu glas tare:

Preotul: Întâi pomeneste, Doamne, pe Prea Fericitul Parintele nostru ( N ), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spe (Înalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru ( N )t, pe care-l daruieste sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sanatos, îndelungat în zile, drept învatând cuvântul adevarului Tau.

Strana: Pe toti si pe toate.

Diaconul pomeneste încet la proscomidiar pomelnicul bi sericii pentru cei vii. Preotul se roaga în taina:

Preotul: Adu-Ti aminte, Doamne, de orasul ( sau : de satul, sau: de sfânt locasul) acesta, în care vietuim si de toate orasele si satele si de cei ce cu credinta vietuiesc într-însele. Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer, de cei bolnavi, de cei ce patimesc, de cei robiti si de mântuirea lor. Adu-Ti aminte, Doamne, de cei ce aduc daruri si fac bine în sfintele Tale biserici, si îsi aduc aminte de cei saraci; si trimite peste noi toti milele Tale.

Cu glas tare preotul spune urmatorul ecfonis:

Preotul: Si ne da noua, cu o gura si cu o inima, a slavi si a cânta preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul înconjoara Sfânta Masa spre coltul din stânga plecându-si capul si preotul îl binecuvânteaza. Apoi diaconul iese prin usa dinspre miazanoapte, mergând în mijlocul bisericii pentru rostirea ecteniei.

Strana: Amin.

Preotul, stând în dreptul sfintelor usi se întoarce catre cre dinciosi si, binecuvântându-i cu mâna, zice ecfonisul:

Preotul: Si sa fie milele marelui Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti.

Strana: Si cu duhul tau.

Se lasa perdeaua.

Ectenia de dinaintea Rugaciunii Domnesti

• Diaconul: Pe toti sfintii pomenindu-i, iara si iara cu pace, Domnului sa ne rugam.
• Strana: Doamne miluieste.
• Diaconul: Pentru Cinstitele Daruri ce s-au adus si s-au sfintit, Domnului sa ne rugam.
• Ca Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe Dânsele în sfântul, cel mai presus de ceruri si duhov nicescul Sau jertfelnic, întru miros de buna mireasma duhovniceasca, sa ne trimita noua dumneze iescul har si darul Sfântului Duh, sa ne rugam.
• Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

În timp ce diaconul îsi urmeaza ectenia, preotul zice în taina rugaciunea de dinaintea Rugaciunii Domnesti:

• Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi Dumnezeule cu harul Tau.
• Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
• Strana: Da, Doamne.
• Diaconul: Înger de pace, credincios îndreptator al sufletelor si al trupurilor noastre, la Domnul sa cerem.
• Mila si iertare de pacatele si de greselile noastre, la Domnul sa cerem.
• Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.
• Cealalta vreme a vietii noastre în pace întru pocainta a o savârsi, la Domnul sa cerem.
• Sfârsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neînfruntat, în pace si raspuns bun la înfricosatoarea judecata a lui Hristos, sa cerem.
• Unirea credintei si împartasirea Sfântului Duh cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
• Strana: Tie, Doamne.

Rugaciunea de dinaintea Rugaciunii Domnesti

Preotul: Tie, Stapâne, Iubitorule de oameni, Îti încredintam toata viata si nadejdea noastra si cerem si ne rugam si cu umilinta cadem înaintea Ta: Învredniceste-ne sa ne împartasim cu cuget curat, cu cerestile si înfricosatoarele Tale Taine ale acestor sfinte si duhovnicesti mese, spre lasarea pacatelor, spre iertarea greselilor spre împartasirea cu Sfântul Duh, spre mostenirea împaratiei cerurilor, spre îndraznirea cea catre Tine, iar nu spre judecata, sau spre osânda.

Cu glas tare preotul zice ecfonisul:

Preotul: Si ne învredniceste pe noi, Stapâne, cu îndraznire, fara de osânda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tata, si a zice:

Cel mai mare sau strana zice rar si deslusit (daca nu o cânta credinciosii) rugaciunea:

Rugaciunea Domneasca

În timpul rugaciunii, diaconul îsi pune orarul crucis peste piept.

Toti: Tatal nostru, Care esti în ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie împaratia Ta, faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt; pâinea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri, si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Preotul zice ecfonisul:

Preotul: Ca a Ta este împaratia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Ridicând putin perdeaua, preotul zice:

Preotul: Pace tuturor.

Strana: Si duhului tau.

Diaconul: Capetele voastre, Domnului sa le plecati.

Strana: Tie, Doamne.

Preotul zice în taina rugaciunea de dupa Rugaciunea Domneasca:

Preotul: Multumim Tie, Împarate nevazut, Cel ce toate le-ai facut cu puterea Ta cea nemasurata si cu multimea milei Tale din nefiinta la fiinta toate le-ai adus. Însuti, Stapâne, cauta din cer spre cei ce si-au plecat Tie capetele lor; ca nu le-au plecat trupului si sângelui, ci Tie, înfricosatorului Dumnezeu. Tu deci, Stapâne, cele puse înainte noua tuturor, spre bine le întocmeste, dupa trebuinta deosebita a fiecaruia: cu cei ce calatoresc pe ape, pe uscat si prin aer împreuna calatoreste, pe cei bolnavi îi tamaduieste, Cel ce esti doctorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Preotul zice cu glas tare:

Preotul: Cu harul si cu îndurarile si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvântat, împreuna cu Preasfântul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Preotul se roaga în taina:

Preotul: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locasul Tau si de pe scaunul slavei împaratiei Tale si vino ca sa ne sfintesti pe noi, Cel ce sus împreuna cu Tatal sezi si aici în chip nevazut, împreuna cu noi esti. Si ne învredniceste, prin mâna Ta cea puternica, a ni se da noua Preacuratul Tau Trup si Scumpul Tau Sânge si prin noi la tot poporul.

Preotul si diaconul se închina de trei ori, zicând în taina de fiecare data:

Clericii: Dumnezeule, curateste-ma pe mine pacatosul si ma miluieste.

Diaconul sau, daca nu este diacon, preotul zice cu glas tare:

Diaconul: Sa luam aminte…

Preotul, luând Sfântul Trup cu amândoua mâinile, Îl înalta în semnul Sfintei Cruci, deasupra sfântului disc, zicând :

Preotul: …Sfintele, sfintilor.

Strana: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatal. Amin.

Sfânta Împartasanie

Aceasta cântare se schimba în functie de zilele saptamânii si se pot zice acum si alte cântari.

Strana: Laudati-l pe Domnul din ceruri; laudati-L pe El întru cele înalte. Aliluia, aliluia, aliluia!

Diaconul intra în sfântul altar si sta în dreapta preotului care ia Sfântul Trup în mâini. Diaconul zice:

Diaconul: Sfarâma, parinte, Sfântul Trup.

Preotul sfarâma Sfântul Trup în patru parti, cu luare-aminte si cu evlavie, zicând:

Preotul: Se sfarâma si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarâma si nu se desparte, Cel ce se manânca pururea si niciodata nu se sfârseste, ci pe cei ce se împartasesc îi sfinteste.

Aseaza cele patru parti pe sfântul disc în semnul crucii astfel:

Diaconul arata cu orarul sfântul potir, zicând:

Diaconul: Plineste, parinte, sfântul potir.

Preotul ia particica, însemnata cu IS, face cu dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir, si zice:

Preotul: Plinirea potirului credintei Sfântului Duh.

Pune particica în sfântul potir. Apoi îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc.

Diaconul: Amin.

Diaconul ia caldura si zice:

Diaconul: Binecuvânteaza, parinte, caldura.

Preotul binecuvânteaza caldura, zicând:

Preotul: Binecuvântata este caldura sfintilor Tai, Doamne, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Diaconul, sau daca nu este diacon, preotul zice:

Diaconul: Amin

Diaconul toarna apoi în chipul Sfintei Cruci atât cât chibzuieste ca ajunge sa încalzesca Sfintele, zicând:

Diaconul: Caldura credintei plina de Duhul Sfânt. Amin.

Preotul împarte cu copia particica HS în tot atâtea particele câti clerici împreuna-slujitori sunt. El le pune pe partea de jos a sfântului disc. Cei prezenti fac trei închinaciuni si cer apoi iertare unul de la altul. Apoi preotul zice:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul trecând prin partea de rasarit a Sfintei Mese, vine la stânga preotului. Tinând palmele întinse crucis, dreapta peste stânga, zice:

Diaconul: Da-mi mie, parinte, Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Preotul, având buretele între degetele de la mâna stânga, ia una din bucatile din particica HS si tinând-o deasupra buretelui, o da diaconului, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se da tie diaconului ( N ), spre iertarea pacatelor tale si spre viata de veci.

Diaconul, primind particica din Sfântul Trup în palma dreapta, raspunde:

Diaconul: Amin. Hristos în mujlocul nostru.

Preotul: Este si va fi.

Diaconul saruta dreapta preotului si se duce în partea de rasarit a Sfintei Mese si plecându-si capul asteapta sa ia si preotul particica din Sfântul Trup. Preotul pune buretele sub degetul mijlociu al mâinii drepte, între aratator si inelar, iar cu stânga ridica particica sa si o pune în palma dreapta, zicând:

Preotul: Cinstitul si Preasfântul Trup al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos se da mie preotului ( N ), spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci.

Îsi sterge degetele cu buretele, deasupra sfântului disc si asezând palma stânga sub mâna dreapta, se pleaca înaintea Sfintei Mese si împreuna cu diaconul zic în taina rugaciunile dinaintea împartasirii:

Rugaciunile dinaintea Împartasaniei

Cred, Doamne, si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume sa mântuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintâi sunt eu. Înca cred ca Acesta este însusi Preacurat Trupul Tau si Acesta este însusi Scump Sângele Tau. Deci ma rog Tie: Miluieste-ma si-mi iarta greselile mele cele de voie si cele fara de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru stiinta si întru nestiinta. Si ma învredniceste, fara osânda, sa ma împartasesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi, partas ma primeste, ca nu voi spune vrajmasilor Tai, Taina Ta, nici sarutare Îti voi da ca Iuda, ci ca tâlharul marturisindu-ma strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, în împaratia Ta.

Nu spre judecata sau spre osânda sa-mi fie mie împartasirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre tamaduirea sufletului si a trupului.

Preotul si diaconul se împartasesc, cu particelele pe care le tin în mâini, cu frica si cu toata evlavia, stergându-si dupa aceea mâna cu buretele deasupra sfântului antimis.

Preotul, luând cu amândoua mâinile si cu un acoperamânt sfântul potir, se împartaseste de trei ori dintr-însul, zicând:

Preotul: Ma împartasesc eu, robul lui Dumnezeu, preotul ( N ), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor mele si spre viata de veci. Amin.

Apoi îsi sterge preotul buzele sale si sfântul potir cu aco peramântul si zice:

Preotul: Iata S-a atins de buzele mele si va sterge faradelegile mele si de pacatele mele ma va curati.

Înca tinând sfântul potir cu un acoperamânt, cheama pe diacon, zicând:

Preotul: Apropie-te, diacone.

Diaconul vine, se închina si zice:

Diacon: Iata vin la nemuritorul Împarat.

Diaconul ia cu stânga coltul liber al acoperamântului si îl aseaza sub barbie, iar cu dreapta apuca de marginea pos tamentului sfântului potir, spre a înlesni preotului lucrarea, iar preotul îl împartaseste de trei ori, zicând:

Preotul: Se împartaseste robul lui Dumnezeu, diaconul ( N ), cu Cinstitul si Sfântul Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântui to rului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor sale si spre viata de veci.

Si diaconul zice:

Diaconul: Amin.

Dupa ce s-a împartasit diaconul, preotul zice:

Preotul: Iata s-a atins de buzele tale si va sterge faradelegile tale si de pacatele tale te va curati.

Diaconul îsi sterge apoi buzele si sfântul potir cu aco peramântul.

(Tipicul american) Când sunt mai multi credinciosi pregatiti sa se împartaseasca, sfarâma cu grija cele doua sfinte parti NI si KA în sfântul potir. Particica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, a sfintilor, a viilor si a mortilor nu se pun în potir ci se lasa pe sfântul disc, pâna ce se vor cumineca toti credinciosii. Când diaconul pune particelele NI si KA în potir, zice:

(Tipicul românesc) Punând întâi particelele NI si KA una dupa alta în sfântul potir, diaconul (sau daca nu este diacon, preotul), zice:

Diaconul: Învierea lui Hristos vazând, sa ne închinam Sfântului Domnului Iisus, unuia Celui fara de pacat. Crucii Tale ne închinam, Hristoase, si sfânta Învierea Ta o laudam si o slavim; ca Tu esti Dumnezeul nostru, afara de Tine pe altul nu stim, numele Tau numim. Veniti toti credinciosii sa ne închinam sfintei Învierii lui Hristos, ca iata a venit prin cruce bucurie la toata lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, laudam Învierea Lui, ca rastignire rabdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir particica Nascatoarei de Dumnezeu, diaconul (daca nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a rasarit. Salta acum si te bucura, Sioane, iar tu, Curata, Nascatoare de Dumnezeu, veseleste-te întru Învierea Celui nascut al tau.

(Tipicul românesc) Când pune în sfântul potir, particelele pentru cele noua cete ale sfintilor, diaconul (sau daca nu este diacon, preotul) zice:

Diaconul: O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea si Cuvântul lui Dumnezeu si Puterea! Da-ne noua sa ne împartasim cu Tine, mai cu adevarat, în ziua cea neînserata a Împaratiei Tale.

(Tipicul românesc) Diaconul sau preotul trage dupa aceea usor cu buretele miridele pentru vii si pentru morti, si le pune în sfântul potir, zicând:

Diaconul: Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu Cinstit Sângele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai.

Diaconul sau preotii, stergând apoi bine sfântul disc si sfântul antimis, ia particelele ramase si le pune în sfântul potir pe care dupa aceea îl acopera. Pune apoi pe sfântul disc Aerul, întocmit, apoi sfânta steluta, iar peste ea acoperamântul. Dupa aceea, preotul citeste în taina rugaciunea de multumire.

* Adesea, predica se tine acum.

Rugaciunea de multumire

Preotul: Multumim Tie, Stapâne, Iubitorule de oa meni, Datatorule de bine al sufletelor noastre, ca si în ziua de acum ne-ai învrednicit pe noi de cerestile si nemuritoarele Tale Taine. Îndrepteaza calea noastra, întareste-ne pe noi, pe toti, întru frica Ta; pazeste viata noas tra, întareste pasii nostri, pentru ruga ciunile si mijlocirile maritei Nascatoarei de Dum nezeu si pururea Fecioarei Maria si pentru ale tuturor sfintilor Tai.

Preotul si diaconul îsi spala mâinile. Când se termina pre dica, se ridica perdeaua si se deschid sfintele usi, iar diaconul, închinându-se o data, primeste sfântul potir de la preot si, stând între sfintele usi, înalta potirul si zice:

Diaconul: Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati.

Strana: Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Dumnezeu este Domnul si s-a aratat noua!

În Saptamâna Luminata strana cânta: Hristos a înviat… (o data).

Întorcându-se spre sfântul altar, diaconul da sfântul potir preotului. Credinciosii se apropie, unul câte unul, sa se împartaseasca cu Sfintele Daruri. Preotul, stând cu fata catre ei si tinând în mâini sfântul potir, zice rugaciunile dinaintea împartasaniei:

Preotul: Cred, Doamne, si marturisesc…, Cinei Tale celei de taina…, Nu spre judecata sau spre osânda…,

Credinciosii vin unul dupa altul cu umilinta si cu frica, închinându-se si tinând mâinile strânse la piept. Preotul zice fiecaruia:

Preotul: Se împartaseste robul lui Dumnezeu ( N ) cu Cinstitul si Sfântul Trup si Sânge al Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor lui si spre viata de veci.

În timpul împartasirii credinciosilor, strana cânta: Trupul lui Hristos primiti… , Cinei Tale celei de taina… sau alte cântari.

Strana: Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati. Aliluia, aliluia, aliuluia!

Cei împartasiti îsi sterg buzele cu sfântul acoperamânt si saruta sfântul potir închinându-se.

La încheierea împartasirii credinciosilor, preotul, tinând cu amândoua mâinile sfântul potir (sau, de nu este nimeni de împartasit, luându-l de la diacon) îi binecuvânteaza pe cre dinciosi cu sfântul potir si zice

Preotul: Mântuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta.

Strana: Am vazut lumina cea adevarata, am pri mit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Treimi închi nându-ne, ca Aceasta ne-a mântuit pe noi.

De la Pasti pâna la Înaltare: Hristos a înviat... (o data)

De la Înaltare pâna la Rusalii: Înaltatu-Te-ai întru marire…

În timpul cântarii, preotul pune sfântul potir pe sfântul antimis si diaconul pune în sfântul potir celelalte particele de pe sfântul disc.

Preotul tamâiaza Sfintele Daruri de trei ori, zicând:

Preootul: Înalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamântul slava Ta.

Preotul da cadelnita diaconului, care le ridica deasupra capului si, trecând prin fata Sfintei Mese, se întoarce spre credinciosi aratându-le sfântul disc, apoi îl duce la proscomidiar si-l pune acolo.

Preotul se închina de trei ori în fata Sfintei Mese si zice în taina:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Daca nu este diacon, preotul se închina de trei ori înaintea Sfintei Mese, ia sfântul disc cu mâna stânga si sfântul potir cu mâna dreapta si tinând sfântul potir deasupra sfântului disc, zice în taina: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Sfârsindu-se de cântat la strana: Am vazut Lumina cea adevarata… , preotul se întoarce catre credinciosi, zicând cu glas mare:

Preotul: …totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Sa se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca sa laudam marirea Ta; ca ne-ai învrednicit pe noi sa ne împartasim cu sfintele, dumnezeiestile, nemuritoarele, preacuratele si de viata facatoarele Tale Taine. Întareste-ne pe noi întru sfintenia Ta, toata ziua sa ne învatam dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia!

În timpul acestei cântari, preotul merge la proscomidiar si pune sfântul potir acolo (iar daca nu este diacon, duce si sfântul disc). Preotul cadeste Sfintele de trei ori, nezicând nimic. Diaconul, având capul acoperit, merge în fata sfintelor usi si zice ectenia (daca nu este diacon, urmatoarea ectenie se zice de catre preot). Preotul se întoarce la Sfânta Masa si strânge sfântul antimis, începând cu partea de rasarit si continuând cu cea de apus, cea de miazazi si în urma cea de miazanoapte.

Ectenia de multumire

Diaconul: Drepti, primind dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile si de viata facatoarele, înfricosatoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie sa multumim Domnului.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Apara, mântuieste, miluieste si ne pazeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tau.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul: Ziua toata desavârsita, sfânta, în pace si fara de pacat cerând, pe noi însine si unii pe altii si toata viata noastra, lui Hristos Dumnezeu, sa o dam.

Strana: Tie, Doamne.

Diaconul merge înaintea icoanei Mântuitorului si asteapta acolo cu capul plecat, pâna la sfârsitul rugaciunii amvonului.

Preotul face cruce peste sfântul antimis cu Sfânta Evanghelie, zicând ecfonisul:

Preotul: Ca Tu esti sfintirea noastra si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Aseaza Sfânta Evanghelie pe Sfânta Masa, asa cum era la începutul Sfintei Liturghii.

Strana: Amin.

Preotul, având capul acoperit si privind spre credinciosi zice:

Preotul: Cu pace sa iesim.

Strana: Întru numele Domnului.

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, luându-si Liturghierul, iese prin sfintele usi, merge în mijlocul bisericii, face o închinaciune catre altar si zice rugaciunea amvonului.

Rugaciunea amvonului

Preotul: Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvânteaza, Doamne, si sfintesti pe cei ce nadajduiesc întru Tine, mântuieste poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o pazeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe acestia îi preamareste cu dumnezeiasca puterea Ta; si nu ne lasa pe noi cei ce nadajduim întru Tine. Pace lumii Tale daruieste, bisericilor Tale, preotilor, (aici se pomeneste Cârmuirea tarii, dupa îndrumarile Sfântului Sinod) si la tot poporul Tau. Ca toata darea cea buna si tot darul desavârsit de sus este, pogorând de la Tine, Parintele luminilor, si Tie slava si multumire si închinaciune înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Daca credinciosii aduc daruri întru cinstirea si pomenirea Sfântului sau pentru sarbatoare (colivi, brânza si oua, struguri, pârga de poame, ori alte roade), se cânta la strana troparele si condacul sarbatorii.

Strana: (Cântarea cuvenita)

Preotul tamâind zice:

Preotul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Preotul, stând lânga daruri, zice cu glas mare rugaciunea potrivita cu felul de daruri (rugaciunile de acest fel se gasesc mai departe în Liturghier).

Preotul: (Zice rugaciunea potrivita din Liturghier)

Strana: Amin.

Strana cânta:

Strana: Fie numele Domnului binecuvântat… (de 3 ori)

În Saptamâna Luminata… Hristos a înviat… (de trei ori)

Strana continua cu Psalmul 33 (de trei ori) :

Strana: Bine voi cuvânta pe Domnul…

Preotul se pleaca spre credinciosi, în dreapta si în stânga, si intra prin sfintele usi. Diaconul intra prin usa dinspre miazanoapte. Merg catre proscomidiar unde îsi descopera si îsi pleaca capetele amândoi. Preotul zice urmatoarea rugaciune:

Preotul: Plinirea Legii si a proorocilor Tu însuti fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toata rânduiala parinteasca, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Diaconul, din sfintele usi, zice:

Diaconul: Domnului sa ne rugam.

Strana: Doamne miluieste.

Diaconul îsi descopera capul, se întoarce la proscomidiar si consuma ce a ramas din Sfintele Taine. El curata sfântul potir cu vin si apa. Apoi îl sterge cu un stergar anume pregatit si pune sfântul potir cu celelalte obiecte liturgice.

Preotul, acoperindu-si capul, binecuvânteaza pe credinciosi dintre sfintele usi:

Preotul: Binecuvântarea Domnului peste voi toti cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Otpustul

Preotul se pleaca catre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.

Strana: Slava. Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste. Doamne miluieste. Doamne miluieste.

Întru numele Domnului, parinte, binecuvânteaza.

Preotul: Cel ce a înviat din morti…; iar de nu va fi duminica zice : Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfintilor, maritilor si întru tot laudatilor Apostoli, ale Sfântului ( N ) (al carui hram îl poarta biserica) , ale celui între sfinti Parintelui nostru Ioan Gura de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului ( N ), a carui pomenire o savârsim, ale Sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca si sa ne mântuiasca pe noi, ca un bun si de oameni iubitor.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce cu fata spre icoana Mântuitorului si zice:

Preotul: Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.

Strana: Amin.

Preotul se întoarce în altar si închide sfintele usi si perdeaua. Iesind prin usa diaconului, el (sau altcineva anume rânduit) împarte anafura credinciosilor. Când se termina aceasta, se întoarce în altar si, daca nu este diacon, el însusi consuma Sfintele Taine. Preotul si diaconul îsi scot vesmintele si zic rugaciunile de multumire.