Vecernia este prima slujbă din Slujbele de peste zi săvârşite în Biserica Ortodoxă. Deoarece ziua liturgică începe la apus, Vecernia este săvârşită, în mod tradiţional, seara devreme. Pentru multe parohii, vecernia este principala slujbă de seară.
După ce preotul binecuvintează din fața Sfintei Mese, se zice: Veniți să ne închinăm… (de 3 ori).
Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire și în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui, și nu se va clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munți vor sta ape. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa. Se suie munți și se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece și nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Cel ce trimiți izvoare în vai, prin mijlocul munților vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea își vor potoli. Peste acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba dobitoacelor și verdeață spre slujba oamenilor; ca să scoată pâine din pământ și vinul veselește inima omului; ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările își vor face cuib. Locașul cocostârcului în chiparoși. Munții cei înalți adăpost cerbilor, stâncile scăpare iepurilor. Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii; puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Răsărit-a soarele și s-au adunat și în culcușurile lor se vor culca. Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Marea aceasta este mare și largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăți mici și mari. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine așteapta ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți. Dar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărână se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă. Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dunmezeului meu cât voi fi. Plăcute să-i fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Piară păcătosii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!
Slavă? Și acum? Aliluia (de 3 ori), Ectenia mare. După Catisma de rând din Psaltire, Doamne strigat-am…, pe glasul primei stihiri; iar sâmbătă seara se cântă pe glasul de rând
Psalmul 140
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară, auzi-mă, Doamne!
Stihurile care urmează se citesc; iar la sfinții cu Doxologie mare, sfinții cu Polieleu, sâmbătă seara și la Sfintele Liturghii unite cu Vecernia, se cântă
Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele.
Cu oamenii cei ce fac fărădelege și nu mă voi însoți cu aleșii lor.
Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoșilor să nu ungă capul meu.
Că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbușească-se de pe stâncă judecătorii lor.
Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
Păzește-mă de cursa care mi-au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.
Cădea-vor în mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.
Luat-am seama de-a dreapta și am privit și nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine și nu este cel ce căuta sufletul meu.
Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: ” Tu ești nădejdea mea, partea mea ești în pământul celor vii” .
Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
(Stih. Pe 10):
Scoate din temniță sufletul meu, ca să laud numele Tău.
Pe mine mă așteaptă drepții, până ce-mi vei răsplăti mie.
Psalmul 129 (stih. pe 8):
Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
(Stih. pe 6):
De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?, că la Tine este milostivirea.
Pentru numele Tău, Te-am așteptat, Doamne; așteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
(Stih. pe 4):
Din straja dimineții până în noapte, din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
Că la Domnul este mila și multă mântuire la El, și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 116
Lăudați pe Domnul toate neamurile; lăudați-L pe El toate popoarele.
Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.
Slavă… Și acum…
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc Celui fără de moarte, Celui Sfânt și Fericit, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic ești în toata vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.
Prochimenele săptămânii
Se cuvine a ști că de se va întâmpla unul din posturi și de este Aliluia, în locul prochimenelor săptămânii, se cântă acestea:
Luni seara
Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea:
Stih: Domane, nu cu urgia Ta să mâ mustri, nici cu mânia Ta să mă cerți.
Aliluia.
Stih: Și în vecii vecilor.
Iar strana cu glas mare: Aliluia.
Marți și Joi seara
Aliluia (de 3 ori), pe glasul al 6-lea.
Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Aliluia.
Stih: Și în vecii vecilor.
Aliluia.
Miercuri și Vineri seara
Aliluia (de trei ori), pe glasul al 6-lea.
Stih: În tot pământul a ieșit vestirea lor și la mrginile lumii marginile lor.
Stih: Și în vecii vecilor.
Aliluia.
Sâmbătă seara și duminică seara nu se cântă niciodată Aliluia.
Iar de s-a cântat: Dumnezeu sete Domnul…, se cântă prochimenele acestea:
Sâmbătă seara
Glasul al 6-lea
Domnul a împărățit, întru podoabă S-a îmbrăcat.
Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere și S-a încins.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clătina.
Stih: Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile.
Duminică seara
Glasul al 8-lea
Iată, acum binecuvântați pe Domnul toți slujitorii Domnului.
Stih: Cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
Luni seara
Glasul al 4-lea
Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.
Stih: Când Te-am chemat, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptății mele.
Marți seara
Glasul 1
Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieții mele.
Stih: Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi; în locul pășunii, acolo m-a sălășluit.
Miercuri seara
Glasul al 5-lea
Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
Stih: Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Joi seara
Glasul al 6-lea
Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
Stih: Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu.
Vineri seara
Glasul al 7-lea
Dumnezeule, sprijinitorul meu ești Tu și mila Ta mă va întâmpina.
Stih: Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală asupra mea izbăvește-mă.
Și după prochimen se zice:
Învrednicește-ne, Doamne, în seara aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci. Amin. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine ești cuvântat Doamne, învață-ne pe noi îndreptările Tale. Bine ești cuvântat Stăpâne, înteleptește-mă cu îndreptările Tale. Bine ești cuvântat Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mânilor Tale nu le trece cu vederea. Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție slavă se cuvine: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi stihirile Stihoavnei, la care se zic stihurile acestea deplin, de nu este sărbătoare.
Psalmul 122
Stih 1: Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii slugilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
Stih 2: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a umplut sufletul nostru de ocara celor ce sunt îndestulați și de defăimarea celor mândri.
Dacă e sâmbătă, la Stihoavnă se zic stihurile: Domnul a împărășit…, precum s-a scris mai sus.
Dacă este Praznic împărătesc sau se va serba vreun sfânt, se zic stihurile Praznicului sau ale sfântului.
Slavă… Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Apoi rugăciunea lui Simeon, primitorul de Dumnezeu (Luca II, 29-30):
Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.
Sfinte Dumnezeule? Preasfântă Treime? Tatăl nostru? Apoi troparul praznicului ce se va întâmpla, sau al sfântului, sau al zilei, Slavă… Și acum… al Născătoarei de Dumnezeu, ectenia întreită și otpustul.
Iar de este Post se cântă troparele acestea, glasul al 5-lea:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie)
Botezătorule al lui Hristos, pe noi toți ne pomenește, ca să ne izbăvim de fărădelegile noastre, că ție s-a dat har a te ruga pentru noi (o metanie)
Slavă…
Rugați-vă pentru noi, Sfinților Apostoli și sfinții toți, ca să ne izbăvim de primejdii și de necazuri; că pe voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câștigat (o metanie)
Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăvește pe noi, una curată, una binecuvantata (aceasta se zice fără metanie)
Doamne miluiește (de 40 de ori), Slavă… Și acum…Ceea ce ești mai cinstită… Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte.
Preotul, din fața Sfintei Mese:
Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi:
Împărate ceresc, pe credinciosul nostru popor ocrotește-l, credința o întărește, pe cei răi îmblânzește, lumea o împacă, sfânt locașul acesta bine-l păzește, pe cei mai înainte răposați, părinții și frații noștri, în locașurile drepților îi așază și pe noi întru mărturisire și pocăință ne primește, ca un bun și de oameni iubitor.
După aceea se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: Doamne și Stăpânul vieții mele… așa cum s-a arătat la Miezonoptica de toate zilele. Sfinte Dumnezeule… Presfântă treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăția… Doamne miluiește (de 12 ori). Iar de este Postul Mare se zice această
Rugăciune
Presfântă Treime, Stăpânie de o ființă, Împărăție nedespărțită, ceea ce ești pricina tuturor bunătăților binevoiește și pentru mine, păcătosul; întărește înțelepțește inima mea și șterge toată întinarea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc și să te laud și să mă închin Ție și să zic: unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac. (de 3 ori), cu trei metanii.
Slavă… Și acum… Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea… Psalmul 33 (caută la Obednița și Condacele de peste săptămână), și: Înălța-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu, și voi binecuvânta numele Tău… Psalmul 144 (caută la Rânduiala Mesei). Cuvine-se cu adevărat să te fericim… Slavă… Și acum… Doamne miluiește (de 3 ori), Binecuvintează… Apoi se face otpustul. Acestea se fac când e Post.
Iar de-ți este voia, după sfârșitul Vecerniei, zi această
Rugăciune a Marelui Vasile
Bine ești cuvântat, Stăpâne atotțiitorule, Care ai luminat ziua cu lumină de soare și noaptea ai stralucit-o cu raze de foc; Care ne-ai învrednicit a trece lungimea zilei și a ne apropia de începuturile nopții; ascultă rugăciunea noastră și a tot poporul Tău și ne iartă nouă tuturor păcatele noastre cele de voie și cele fără de voie. Primește rugăciunile noastre cele de seară și trimite mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale peste moștenirea Ta. Ocrotește-ne cu sfinții Tăi îngeri. Întrarmează-ne cu armele dreptății Tale. Îngrădește-ne cu adevărul Tău. Păzește-ne cu puterea Ta. Mântuiește-ne de toată primejdia, de tot vicleșugul celui potrivnic și ne dăruiește și această seară cu noaptea ce vine și toate zilele vieții noastre desăvârșit, sfântă, cu pace, fără de păcate, fără sminteală și fără nălucire. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților, cară Ți-au plăcut din veac. Amin.
Apoi: Ceea ce ești mai cintită decât heruvimii…, și otpustul.
Litia este o rânduială deosebită care se uneşte, de obicei, cu Vecerna şi se ţine la sfârşitul acesteia. Cele cinci pâini care sunt binecuvântate de preot printr-o rugăciune specială sunt o amintire a celor cinci pâini binecuvântate de Mântuitorul Iisus Hristos în deşert, pâini cu care au fost hrănite cinci mii de persoane care îl urmau (Marcu 6). După ce este binecuvântată în timpul acestei slujbe, la sfârşit pâinea este tăiată şi împărţită credincioşilor.
Vecernia de sâmbătă seara, precum şi Vecernia praznicelor împărăteşti sau a sfinţilor mai importanţi au un capitol special adăugat în ultima parte a slujbei, intitulat Litie. După ce preotul a rostit ecfonisul „Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată…“, la strană se cântă imnele Litiei. Serviciul acesteia se desfăşoară mai întâi sub forma unei procesiuni cu cădelniţa, întocmai ca la vohodul Vecerniei. Până la momentul procesiunii, paracliserul pregăteşte o masă în mijlocul Biserici, sub Policandru, şi aşază deasupra ei un sfeşnic cu lumânări şi materiile necesare oficierii Litiei: 5 prescuri, grâu, vin şi untdelemn (ulei). Aceste elemente sunt dispuse astfel: cele 5 prescuri formează braţul de sus al crucii; grâul, aşezat pe o farfurioară sub forma crucii, formează braţul de jos al crucii; vinul, pus într-un păhărel, formează braţul din stânga al crucii; iar untdelemnul, aşezat tot într-un păhărel, formează braţul din dreapta al crucii.
Oprindu-se în dreptul mesei cu materiile necesare Litiei, preotul rosteşte ecteniile aflate în cartea numită Liturghier, la rânduiala acestui oficiu („Mântuieşte, Doamne, poporul Tău…“ şi celelalte), după ce s-a terminat la strană cântarea imnelor Litiei. La finalul acestei ectenii, preotul, descoperindu-şi capul, citeşte rugăciunea „Stăpâne mult milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…“, după care strana începe să cânte imnele stihoavnei, cântări care fac parte din rânduiala Vecerniei. Aşteptând până ce s-a încheiat de cântat stihoavna şi scurtele rugăciuni ce urmează în chip obişnuit după ea, preotul va cădi în semnul crucii pe cele patru laturi ale mesei, pe care o ocoleşte astfel de trei ori în direcţia miazăzi-răsărit-miazănoapte şi apus, în timp ce la strană se cântă câte un tropar. După acest moment, preotul va citi rugăciunea de binecuvântare a pâinilor, zicând între altele: „Însuţi binecuvântează pâinile acestea, grâul, vinul şi untdelemnul…“. Strana va cânta de trei ori „Fie numele Domnului Binecuvântat….“ şi „Bogaţii au sărăcit…“. De pe solee, în faţa uşilor împărăteşti, binecuvântând pe credincioşi, preotul le adresează cuvintele: „Binecuvântarea Domnului să fie peste voi toţi…“, apoi rosteşte apolisul, care a fost prezentat în rânduiala Vecerniei.
Sursa: http://ziarullumina.ro/micul-catehism-randuiala-litiei-41371.html