În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, în Biserica Ortodoxă Română se săvârșesc slujbe de pomenire generală a celor adormiți. În această zi, numită în popor „Moşii de iarnă”, credincioşii fac milostenie pentru sufletele celor trecuți la cele veșnice și în toate bisericile se săvârşeşte Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului. De asemenea, slujbe de pomenire se oficiază şi în cimitire, la mormintele celor dragi.
Părinții Bisericii au rânduit ca în general sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiţi, pentru că este ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a stat cu sufletul în iad, eliberându-i apoi de acolo pe toți drepţii adormiţi, odată cu Învierea Sa.
Aşa după cum ne spune cartea Triodului, în ziua Moşilor de iarnă facem pomenirea morţilor întrucât a doua zi se prăznuieşte a doua venire a lui Hristos şi înfricoşătoarea Judecată. Prin urmare, întreaga Biserică este reunită în rugăciune pentru a îndupleca pe Înfricoşătorul şi Dreptul Judecător ca să Se milostivească de aceste suflete şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită.
Pentru slujba de pomenire a morţilor, atât în mediul urban, cât şi în cel rural, credincioșii pregătesc colivă, prescuri (colaci), vin și vase cu bucate, pe care le aduc la Biserică pentru a fi date de pomană celor necăjiți pentru sufletele celor adormiţi. Coliva se face din grâu pentru că bobul de grâu este un simbol al învierii morţilor. După cum grâul se seamănă mai întâi sub brazdă, pentru ca putrezind să încolţească şi să dea roadă, tot aşa şi trupul omului îngropat va învia întru nestricăciune. De asemenea, dulciurile şi ingredientele cu care se amestecă grâul simbolizează virtuţile celui răposat şi ale sfinţilor pe care noi îi invocăm în rugăciune.
În Biserica Ortodoxă Română, sâmbetele morţilor sunt numite ale Moşilor, deoarece prin cuvântul „moş” sunt denumiţi înaintaşii dintr-un neam. Termenul arată că în această zi trebuie să ne amintim de toţi înaintaşii noştri, părinţi, bunici, străbunici şi cei dinaintea lor, pe care nimeni nu-i mai pomeneşte.„Din moşi-strămoşi” este o expresie care arată vechimea necunoscută a neamului omenesc, dar și legătura dintre cei care trăiesc la un moment dat cu înaintașii lor, care sunt trecuți din această lume, legătură care se manifestă prin rugăciune și pomenire a celor adormiți și împărțirea de daruri în numele lor.
